Linia K-W

Linia K-W, (abrevierea denumirii Linia Koningshooikt-Wavre,^[1] a fost principala linie defensivă belgiană împotriva unui posibil atac al Germaniei (în special al blindatelor) în ceea ce avea să fie cea de-a doua conflagrație mondială. Linia K-W a format alături de Centura fortificată a Liègeului și de Reduta naționala de la Anvers coloana vertebrală a defensivei belgiene până în 1940.

Linia K-W, cunoscută și ca Linia Dyle (Dijle-line, numită astfel după râul Dijle), sau ca Zidul de Oțel, a fost construită la propunerea Ministerului Apărării între septembrie 1939 și mai 1940.

Linia defensivă era formată din o serie de buncăre și baricade care se întindeau de la satul Koningshooikt până la orașul Wavre. Baricadele erau formate în principal din „elemente Cointet” , legate între ele cu cabluri, dar și din bucăți de șină de cale ferată, îngropate în poziție verticală în pământul mlăștinos, canale din beton inundate, sau tetrapozi („arici”) metalici.